traheită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trachéite.

Pronunție

  • AFI: /tra.he'i.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
traheită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ traheită traheite
Articulat traheita traheitele
Genitiv-Dativ traheitei traheitelor
Vocativ ' '
  1. stare patologică constând în inflamarea mucoasei traheale.


Traduceri