trahit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trachyte.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trahit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trahit trahite
Articulat trahitul trahitele
Genitiv-Dativ trahitului trahitelor
Vocativ ' '
  1. rocă magmatică de formație recentă, frumos colorată, întrebuințată ca piatră decorativă în construcții.


Traduceri