transcende

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină transcendere, franceză transcender.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
transcende
Infinitiv a transcende
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
transcend
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să transcendă
Participiu '
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (livr.) a trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva.
  2. (v.tranz.) (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe