transcendentalism
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză transcendantalisme.
Pronunție
- AFI: /trans.ʧen.den.ta'lism/
Substantiv
| Declinarea substantivului transcendentalism |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transcendentalism | ' |
| Articulat | transcendentalismul | ' |
| Dativ-Genitiv | transcendentalismului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- doctrină filozofică elaborată de Kant, care susține ideea că formele apriorice ale cunoașterii preced experiența și o condiționează.
Traduceri
Traduceri
