transcendere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din transcende.

Pronunție

  • AFI: /trans'ʧen.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
transcendere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transcendere transcenderi
Articulat transcenderea transcenderile
Genitiv-Dativ transcenderii transcenderilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a transcende și rezultatul ei.


Traduceri