transigere
română
Etimologie
Din transige.
Pronunție
- AFI: /trans'i.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului transigere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transigere | transigeri |
| Articulat | transigerea | transigerile |
| Genitiv-Dativ | transigerii | transigerilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a transige și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri