transmutare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din transmuta.

Pronunție

  • AFI: /tran.smu'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
transmutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ transmutare transmutări
Articulat transmutarea transmutările
Genitiv-Dativ transmutării transmutărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a transmuta și rezultatul ei.


Traduceri