transporta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transporter < latină transportare.

Pronunție

  • AFI: /trans.por'ta/


Verb


Conjugarea verbului
transporta
Infinitiv a transporta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
transport
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să transporte
Participiu transportat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
  2. (v.refl.) a se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
  3. (v.tranz.) (fig.) (livr.) a aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe