traversa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză traverser.

Pronunție

  • AFI: /tra.verˈsa/


Verb


Conjugarea verbului
traversa
Infinitiv a traversa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
traversez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să traverseze
Participiu traversat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste...
    A traversat strada, oceanul etc.
  2. a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.).
  3. (fig.) a trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme).
    Traversează o criză morală.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe