treabă
română
Etimologie
Din slavă (veche) trĕba.
Pronunție
- AFI: /'tre̯a.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului treabă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | treabă | treburi |
| Articulat | treaba | treburile |
| Genitiv-Dativ | trebii | treburilor |
| Vocativ | treabă | treburilor |
- activitate, ocupație, îndeletnicire.
- muncă, lucru.
- ispravă, faptă.
- chestiune, problemă; interes, afacere.
- (reg.) nărav, obicei, deprindere.
- (reg.) împrejurare, situație.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă.
- (pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură.
Expresii
- A avea treabă = a fi ocupat
- A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora
- A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță
- A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind
- A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru
- E treabă = e mult de lucru
- Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru!
- A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva)
- A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil
- Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește?
- Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește!
- A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită
- A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd
- Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online