trecătoare

română

Etimologie

Din trecător.

Pronunție

• AFI: /tre.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului trecătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trecătoare	trecători
Articulat	trecătoarea	trecătorile
Genitiv-Dativ	trecătorii	trecătorilor
Vocativ	trecătoare	trecătorilor

1. persoană care este în trecere pe undeva.
2. drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas.
3. (p.gener.) loc de trecere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• certăreațo

Referințe

• DEX '98 via DEX online