trenă
română
Etimologie
Din franceză traîne.
Pronunție
- AFI: /'tre.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trenă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trenă | trene |
| Articulat | trena | trenele |
| Genitiv-Dativ | trenei | trenelor |
| Vocativ | trenă | trenelor |
- partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie.
- viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.
Expresii
- A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva
- A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online