tribună

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tribune.

Pronunție

  • AFI: /tri'bu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tribună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tribună tribune
Articulat tribuna tribunele
Genitiv-Dativ tribunei tribunelor
Vocativ tribună tribunelor
  1. construcție din lemn, din beton, din piatră etc., de obicei cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.; (p.restr.) fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate).
  2. loc înălțat, platformă, estradă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului.


Traduceri

Anagrame

Referințe