tribunal
română
Etimologie
Din franceză, latină tribunal.
Pronunție
- AFI: /tri.bu'nal/
Substantiv
| Declinarea substantivului tribunal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tribunal | tribunale |
| Articulat | tribunalul | tribunalele |
| Genitiv-Dativ | tribunalului | tribunalelor |
| Vocativ | tribunalule | tribunalelor |
- (jur.) instanță judecătorească (cu atribuții determinate).
- (în vechea organizare judecătorească) instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ.
- local în care funcționează tribunalul.
- complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online