trimitere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a trimite.

Pronunție

  • AFI: /tri'mi.te.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trimitere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trimitere trimiteri
Articulat trimiterea trimiterile
Genitiv-Dativ trimiterii trimiterilor
Vocativ trimitere trimiterilor
  1. acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis.
  2. scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate).
  3. notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe