triumph

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Triumph

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche triumphe < latină triumphus.

Pronunție

  • AFI: /'tɹaɪ.ʌmpf/
  • AFI: /'tɹaɪ.əmf/


Substantiv

triumph, pl. triumphs

  1. triumf, victorie
    The triumph of knowledge.
  2. (purtare în) triumf
  3. (înv.) procesiune de triumf
  4. (p. ext.) succes, reușită
  5. (înv.) atu (la joc de cărți)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină triumphō.

Verb


Conjugarea verbului
to triumph
Infinitiv to triumph
Prezent simplu
pers. 3 sg.
triumphs
Trecut simplu triumphed
Participiu trecut triumphed
Participiu prezent triumphing
  1. (normal urmărit de over) a triumfa
    We triumphed over the enemy forces.
  2. a învinge, a întrece

Referințe