troacă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din germană Trog.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului troacă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | troacă | troace |
| Articulat | troaca | troacele |
| Dativ-Genitiv | troacei | troacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică.
Traduceri
Traduceri
