troc
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză troc.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului troc |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | troc | troace |
| Articulat | trocul | troacele |
| Dativ-Genitiv | trocului | troacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.
Traduceri
Traduceri
