trompă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trompe.

Pronunție

  • AFI: /'trom.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trompă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trompă trompe
Articulat trompa trompele
Genitiv-Dativ trompei trompelor
Vocativ trompă trompelor
  1. excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat.
  2. prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt).
  3. canal prin care se elimină ovulele formate în ovar.
  4. aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid.
  5. element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe