tumbă

română

Etimologie

Din neogreacă τυμβα (tumba).

Pronunție

• AFI: /'tum.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului tumbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tumbă	tumbe
Articulat	tumba	tumbele
Genitiv-Dativ	tumbei	tumbelor
Vocativ	tumbă	tumbelor

1. (adesea fig.) mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap.
2. (la pl.) giumbușlucuri, ghidușii.

Locuțiuni

• (loc.adv.) De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online