tuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină tonare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tuna
Infinitiv a tuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tune
Participiu tunat
Conjugare I
  1. (v.intranz. impers.) a se produce un tunet; a se auzi tunetul.
    Plouă, fulgeră și tună.
  2. (v.tranz. impers.) (reg.; în imprecații) a lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.
  3. (v.intranz.) (la pers. 3) a vui, a bubui.
  4. (despre glas, cuvinte) a răsuna puternic
  5. (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
  6. (v.intranz.) (înv.) a trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

  1. Din spaniolă atún < latină thunnus. Origine greacă.
  2. Din spaniolă. Provine din limba taino.

Pronunție

  • AFI: /ˈtunə/
  • AFI: /ˈtyunə/


Substantiv

tuna, (pl. tuna sau tunas)

  1. ton
  2. varietate de cactus, care produce fructe țepoase

Sinonime

Referințe