tuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. tonare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
tuna
Infinitiv a tuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tune
Participiu tunat
Conjugare I
  1. (v.intranz. impers.) a se produce un tunet; a se auzi tunetul.
    Plouă, fulgeră și tună.
  2. (v.tranz. impers.) (reg.; în imprecații) a lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.
  3. (v.intranz.) (la pers. 3) a vui, a bubui.
  4. (despre glas, cuvinte) a răsuna puternic
  5. (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
  6. (v.intranz.) (înv.) a trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

  1. Din sp. atún < lat. thunnus. Origine greacă.
  2. Din spaniolă. Provine din limba taino.

Pronunție

  • AFI: /ˈtunə/
  • AFI: /ˈtyunə/


Substantiv

tuna, (pl. tuna sau tunas)

  1. ton
  2. varietate de cactus, care produce fructe țepoase

Sinonime

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi