tupeu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză toupet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tupeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tupeu tupeuri
Articulat tupeul tupeurile
Genitiv-Dativ tupeului tupeurilor
Vocativ ' '
  1. fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.


Traduceri