tupeu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză toupet.
Pronunție
- AFI: /tu'pew/
Substantiv
| Declinarea substantivului tupeu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tupeu | tupeuri |
| Articulat | tupeul | tupeurile |
| Dativ-Genitiv | tupeului | tupeurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.
Traduceri
Traduceri
