tupeu
română
Etimologie
Din franceză toupet.
Pronunție
- AFI: /tu'pew/
Substantiv
Declinarea substantivului tupeu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tupeu | tupeuri |
Articulat | tupeul | tupeurile |
Genitiv-Dativ | tupeului | tupeurilor |
Vocativ | ' | ' |
- fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.
Traduceri
Traduceri