turc
română
Etimologie
Din turcă türk.
Pronunție
- AFI: /turk/
Substantiv
| Declinarea substantivului turc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turc | turci |
| Articulat | turcul | turcii |
| Genitiv-Dativ | turcului | turcilor |
| Vocativ | turcule | turcilor |
- persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo.
- (p.ext.) persoană de religie mahomedană.
Cuvinte derivate
Expresii
- Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui
- Doar nu dau (sau vin) turcii, = se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva
- A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic
- Turcul plătește, = se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului turc | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | turc | turci |
| Feminin | turcă | turce |
| Neutru | turc | turce |
- care aparține Turciei sau turcilor; privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online