turcă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului turcă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turcă | turci |
| Articulat | turca | turcile |
| Dativ-Genitiv | turcii | turcilor |
| Vocativ | turco | turcilor |
Sinonime
- 2: tucoaică
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
limba turcilor
|
|
Etimologie
Derivat regresiv din turc.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru turc.