turmac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară турмак (turmak).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
turmac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turmac turmaci
Articulat turmacul turmacii
Genitiv-Dativ turmacului turmacilor
Vocativ turmacule turmacilor
  1. (reg.) bivol tânăr.
  2. epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras.


Traduceri

Anagrame

Referințe