turnichet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tourniquet.

Pronunție

  • AFI: /tur.ni'ket/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnichet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnichet turnichete
Articulat turnichetul turnichetele
Genitiv-Dativ turnichetului turnichetelor
Vocativ ' '
  1. bare în cruce, care se rotesc, instalate la intrarea în metrou, în stadioane etc., permițând trecerea câte unei singure persoane.


Traduceri