turnuleț

română

Etimologie

Din turn + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /tur.nu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului turnuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turnuleț	turnulețe
Articulat	turnulețul	turnulețele
Genitiv-Dativ	turnulețului	turnulețelor
Vocativ	turnulețule	turnulețelor

1. diminutiv al lui turn; turnișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online