turtă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Turtă de aluat nedospit
Turtă cu mere
Turtă (Carlina acaulis)

română

Etimologie

Din latină *turta = torta panis („pâine rotundă”). Înrudit cu franceză tourte, italiană torta, spaniolă torta și portugheză torta.

Ambele forme latine sunt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În română pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în latină), datorat prezenței lui turti, confer tufli, tepși.

Pronunție

  • AFI: /'tur.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turtă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turtă turte
Articulat turta turtele
Dativ-Genitiv turtei turtelor
Vocativ turtă turtelor
  1. (gastr.) pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit.
  2. (gastr.) nume generic pentru diferite prăjituri.
    Turtă cu mere.
    Turte cu mac.
  3. (apic., agr.) produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă.
    Turtă de ceară.
  4. (bot.) (Carlina acaulis) plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva)
  • (adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare
  • A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil


Traduceri

Referințe