tuyau

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza veche tuel ("tub, țeavă"), înrudit cu sp., pt. tudel. Origine proto-romanică.

Pronunție

• AFI: /tɥi.jɔ/

Substantiv

tuyau m., tuyaux pl.

1. tub, țeavă
2. (fam.) sfat discret (la curse, bursă, etc.)

Cuvinte compuse

• tuyau d'orgue
• tuyau d'echappement
• tuyau crevé