ușurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ușura.

Pronunție

  • AFI: /u.ʃu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ușurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ușurare ușurări
Articulat ușurarea ușurările
Genitiv-Dativ ușurării ușurărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a ușura și rezultatul ei.


Traduceri