ubicuitate
română
Etimologie
Din franceză ubiquité.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ubicuitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ubicuitate | invariabil |
| Articulat | ubicuitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ubicuității | invariabil |
| Vocativ | ubicuitate | invariabil |
- (livr.) însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online