uluire

română

Etimologie

Din verbul a (se) ului.

Pronunție

• AFI: /u.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului uluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uluire	uluiri
Articulat	uluirea	uluirile
Dativ-Genitiv	uluirii	uluirilor
Vocativ	'	'

1. faptul de a ului.

   A avut un moment de adevărată uluire.

Sinonime

• consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, (rar) consternație; buimăceală, năuceală

Cuvinte derivate

• ului
• uluială
• uluit
• uluitor

Traduceri

uimire

armeană: զարմանք (Հայերեն) (zarmank’) bulgară: смайване (Български) (smajvane), слисване (Български) (slisvane), удивление (Български) (udivlenie), изумяване (Български) (izumjavane) cehă: úžas (Česky) m. engleză: amazement (English), astonishment (English) estoniană: üllatus (Eesti), hämming (Eesti) finlandeză: ihmetys (Suomi) franceză: étonnement (Français) m. germană: Staunen (Deutsch) n., Verwunderung (Deutsch) f. greacă: κατάπληξη (Ελληνικά) (katáplixi) f.

italiană: stupore (Italiano) m. maghiară: csodálkozás (Magyar) neerlandeză: verwondering (Nederlands) norvegiană: forbauselse (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: niespodzianka (Polski) f. portugheză: assombro (Português) m., espanto (Português) m. spaniolă: asombro (Español) m. suedeză: förvåning (Svenska) c. turcă: hayret (Türkçe), şaşkınlık (Türkçe)

Referințe

• DEX online