umfla

română

Din latină inflare.

(v.tranz.) a mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid.
(v.refl.) (despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) a-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare.
(v.tranz. și refl.) a (se) înfoia.
Vântul umflă pânzele.
(v.refl.) (despre ape) a-și mări volumul, a crește.
(v.refl.) (despre lichide) a-și ridica nivelul prin fierbere.
(v.refl.) (despre obiecte de lemn) a-și mări volumul prin umezire.
Apa a umflat doagele.
(v.refl.) (despre piele, țesuturi, organe etc.) a se inflama, a se congestiona.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica.

(tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns)
A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult
(refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli