umple

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină implere.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
umple
Infinitiv a umple
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
umplu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să umple
Participiu umplut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); (p.ext.) a faceconțină o cantitate oarecare din ceva.
  2. (v.tranz.) (fig.) a copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație).
    I se umple inima de bucurie.
  3. (v.tranz.) a introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri.
  4. (v.tranz.) (rar) a îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat).
  5. (v.tranz.) a răspândi un miros într-un anumit spațiu.
  6. (v.tranz.) a răspândi sunete, zgomote.
  7. (v.tranz.) a ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc.
    S-a umplut grădina de flori.
  8. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu o substanță dăunătoare, murdară etc.; (fig.) a (se) contamina, a (se) molipsi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și umple burta (sau pântecele) = a mânca mult
  • A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți
  • (refl.pas.) S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum
  • A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea


Traduceri

Referințe