unifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză unifier, italiană < latină unificare.

Pronunție

  • AFI: /u.ni.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
unifica
Infinitiv a unifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
unific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să unifice
Participiu unificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni.
  2. (v.tranz.) a cuprinde într-un sistem unic; a facefie unitar.
    A unifica ortografia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe