unison
română
Etimologie
Din franceză unisson < latină unisonus.
Pronunție
- AFI: /u.ni'son/
Substantiv
| Declinarea substantivului unison | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | unison | invariabil |
| Articulat | unisonul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | unisonului | invariabil |
| Vocativ | unisonule | invariabil |
- executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime.
- (fig.) acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online