urî
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. *horrire (= horrere, horrescere).
Pronunţie
Verb
| Conjugarea verbului (se) urî |
|
| Infinitiv | a (se) urî |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) urăsc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) urască |
| Participiu | urât |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a avea un puternic sentiment de antipatie, de duşmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva.
- (v.refl. impers.) (construit cu dativul) a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A i se urî cu viaţa = a nu mai dori să trăiască
Traduceri
a nu putea suferi (din aversiune sau din duşmănie)
|
|
