urca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
urca

română

Etimologie

Probabil latină *oricare (= oriri).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
urca
Infinitiv a urca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urce
Participiu urcat
Conjugare I
  1. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui.
  2. (v.intranz.) (despre drumuri) a fi înclinat în pantă suitoare.
  3. (v.intranz. și refl.) (despre plante) a se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.
  4. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat.
  5. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh).
  6. (v.refl. intranz.) (despre temperatură, presiune atmosferică; p.ext. despre termometre sau barometre) a avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare.
  7. (v.intranz.) (fiz.; despre mărimi scalare) a suferi o variație de creștere a valorii pozitive.
  8. (v.refl.) (despre numere, prețuri, sume) a se ridica la..., a se mări.
    A urca prețurile.
  9. (v.refl.) (despre voce, glas sau ton; p.ext. despre cântece) a se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt.
    A urca tonul.
  10. (v.refl. intranz.) a merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din...

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran
  • (refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta
  • A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat


Traduceri

Anagrame

Referințe