urdina
română
Etimologie
Din latină ordinare.
Pronunție
- AFI: /ur.di'na/
Verb
| Conjugarea verbului urdina | |
| Infinitiv | a urdina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
urdinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să urdineze |
| Participiu | urdinat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (înv. și reg.) a merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori.
- (v.intranz.) a avea diaree.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online