uree
română
Etimologie
Din franceză urée.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului uree | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | uree | invariabil |
| Articulat | ureea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ureei | invariabil |
| Vocativ | uree | invariabil |
- substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online