urgentare
română
Etimologie
Din urgenta.
Pronunție
- AFI: /ur.ʤen'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului urgentare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urgentare | urgentări |
| Articulat | urgentarea | urgentările |
| Genitiv-Dativ | urgentării | urgentărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a urgenta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri