uric

română

Etimologie

Din franceză urique.

Pronunție

• AFI: /'u.rik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului uric
	Singular	Plural
Masculin	uric	urici
Feminin	urică	urice
Neutru	uric	urice

Cuvinte compuse

• acid uric

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din maghiară örök.

Substantiv

Declinarea substantivului uric
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uric	urice
Articulat	uricul	uricele
Genitiv-Dativ	uricului	uricelor
Vocativ	uricule	uricelor

1. (în evul mediu, în moldova și în maramureș) moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate.
2. act de privilegiu acordat unui uric; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; (p.gener.) document, act; hrisov, zapis.

Cuvinte derivate

• uricar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciur
• c-uri

Referințe

• DEX '98 via DEX online