urmări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /ur.məˈri/


Verb


Conjugarea verbului
urmări
Infinitiv a urmări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urmăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urmărească
Participiu urmărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
  2. (v.tranz.) a ține pe cineva sub observație; a supraveghea.
  3. (v.tranz.) a face demersuri judiciare împotriva cuiva.
  4. (v.tranz.) a se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
  5. (v.tranz.) a însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
  6. (v.tranz.) a privi ceva în mișcare, în desfășurare.
  7. (v.tranz.) (fig.) a obseda, a chinui, a tortura.
  8. (v.tranz.) a studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
  9. (v.tranz.) a asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
  10. (v.tranz.) a avea drept scop, a tinde la...

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe