urmărit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a urmări.

Pronunție

  • AFI: /ur.mə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmărit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmărit urmăriți
Articulat urmăritul urmăriții
Genitiv-Dativ urmăritului urmăriților
Vocativ urmăritule urmăriților
  1. persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești etc. (pentru o infracțiune comisă).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe