urmușoară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /ur.mu'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmușoară urmușoare
Articulat urmușoara urmușoarele
Genitiv-Dativ urmușoarei urmușoarelor
Vocativ urmușoară urmușoarelor
  1. (pop.) urmuliță.


Traduceri

Referințe