urs
De la Wikționar, dicționarul liber
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme: format substantiv-swe |
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /urs/
Substantiv
| Declinarea substantivului urs |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urs | urși |
| Articulat | ursul | urșii |
| Dativ-Genitiv | ursului | urșilor |
| Vocativ | ursule | urșilor |
- (Ursus arctos) mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă.
- (fig.) epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
- (reg.) boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz.
- (reg.) fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
- fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.
Sinonime
- (glumeț) moș Martin (1)
Cuvinte derivate
Paronime
Cuvinte compuse
Paronime
Anagrame
Expresii
- A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poți obține
- A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat
- A se aduna (sau a se uita) ca la urs = a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit
- De când avea ursul coadă = din timpuri foarte îndepărtate
- Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie = constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva)
- Cum merge ursul la deal = încet și apăsat; greoi
- A trăi ca ursul în bârlog = a evita societatea; a duce un mod de viață retras
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
retoromană
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
urs
- urs
suedeză
(Svenska)
Etimologie
Derivat din ur.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
urs