vânt

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte compuse 1.3.4 Cuvinte apropiate 1.3.5 Locuţiuni 1.3.6 Expresii 1.3.7 Traduceri 1.3.8 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. ventus.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului vânt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânt	vânturi
Articulat	vântul	vânturile
Dativ-Genitiv	vântului	vânturilor
Vocativ	'	'

1. deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferenţa de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei.
2. aer, văzduh.
3. curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.).

Sinonime

• 2: aer

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• brâul-vântului
• brâuşorul-vântului
• floarea-vântului
• iarba-vântului
• manşă de vânt, mânecă de vânt
• patul-vântului
• scaiul-vântului
• spinul-vântului
• şipul-vântului
• vânt solar
• vântul negru
• vântură-lume, vântură-ţară

Cuvinte apropiate

• ventil
• ventila
• ventilator
• ventilaţie

Locuţiuni

• (loc adv.) Ca vântul = foarte repede.
• (loc. adv.) În vânt = a) în gol; b) în sus; c) (fig.) fără folos, zadarnic.

Expresii

• Vânt rău = întâmplare nenorocită care loveşte pe cineva
• Ce vânt te aduce? = se spune cuiva care a venit pe neaşteptate
• A se aşterne vântului = a alerga foarte repede
• A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede
• A se duce (a porni, a fugi) ca vântul = a merge (a porni, a fugi) foarte repede
• Bate vântul = se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu
• A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac
• A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală
• Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părţile, de pretutindeni
• A vedea dincotro bate vântul = a-şi da seama de o situaţie, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate
• A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit
• (rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi
• A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva
• A-şi face (sau, rar, a-şi da) vânt = a-şi lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt
• A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
• Vorbă-n vânt = vorbă fără rost

Traduceri

Referinţe

• DEX online