vârtute

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină virtus ~utis.

Pronunție

  • AFI: /vɨr'tu.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
vârtute
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vârtute vârtuți
Articulat vârtutea vârtuțile
Dativ-Genitiv vârtuții vârtuților
Vocativ ' '
  1. forță fizică a unei ființe cu o sănătate perfectă și în plină dezvoltare; putere de viață; vitalitate; vigoare.


Traduceri