văcuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vacă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /və'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
văcuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ văcuță văcuțe
Articulat văcuța văcuțele
Genitiv-Dativ văcuței văcuțelor
Vocativ văcuță văcuțelor
  1. diminutiv al lui vacă; văcușoară.


Traduceri

Referințe