văr

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină (consobrinus) verus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
văr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ văr veri
Articulat vărul verii
Genitiv-Dativ vărului verilor
Vocativ vărule verilor
  1. grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta.
    Sunt veri primari.
  2. (la voc. m.) termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe